Se spune că o imagine valorează cât o mie de cuvinte. Cine are un dubiu că nu e așa, trebuie să vadă fotografia cu Carmen Lucia, o tânără de 28 de ani, voluntară în Spitalul de la Suceava, care de o săptămână a devenit hăul României.
Sub un costum greoi și o mască care îi acoperă întregul chip se ascunde o tânără. Ea e Carmen Lucia, un model de curaj, de voință și de bunătate. O voce blândă îmi spune un ”bună seara” șovăielnic în telefon, un ”bună” care își are ecoul în orele petrecute în spital.
E mamă, fiică, soră și din luna ianuarie voluntar: „A venit pandemia asta care ne stoarce sufletul”, îmi spune.
Nu a putut sta acasă când a văzut ce se întâmplă la Suceava, așa că a continuat să meargă la spital cu tot riscul. Acum locuiește la hotelul pus la dispoziție cadrelor medicale de omul de afaceri sucevean Ștefan Mandachi.
A absolvit postliceala sanitară și zi de zi dă o mână de ajutor unde e nevoie. A fost voluntar la Rădăuți, iar acum s-a întors la Suceava, locul său natal. La spitalul de Suceava face cam orice, pe toate secțiile, în funcție de atribuțiile pe care i le dau asistenții medicali. De la spălatul vaselor la montarea de perfuzii.
Își amintește cum zilele trecute unui bătrân i s-a făcut poftă de un măr. Nu avea la spital să-i aducă unul, așa că a doua zi a venit cu un măr.
„Până acum nu am ajuns la pacienții cu covid. Merg de obicei unde e nevoie, unde e o singură asistentă. Oriunde e nevoie și nu face față cineva, mă duc și dau o mână de ajutor și am grijă de pacient. Nu am cum să îi las pe bătrânii noștri. Accentul pus pe liniștea pacienților e mai important decât orice. Sunt speriați să nu ia virusul. Și nu neapărat pentru ei, ci mai ales cei care au copii în străinătate. Totul îi apasă. Nu am rămas mulți, dar cei care au rămas sunt cei cu adevărat devotați”, povestește Carmen.
Carmen
