Un elev de liceu din New York, pasionat de astronomie, a descoperit accidental un fenomen cosmic rar: ecoul de lumină al unei găuri negre inactive, cu un diametru estimat între 150.000 și 250.000 de ani-lumină – aproape dublu față de galaxia Calea Lactee, relatează Live Science.
În timp ce analiza semnături ale unor rămășițe de supernove, un elev de liceu a dat peste strălucirea reziduală a unei găuri negre inactive. Descoperirea ar putea reprezenta unul dintre cele mai mari „ecouri de lumină” observate vreodată.
Chiar și după ce o gaură neagră din centrul unei galaxii încetează să mai emită radiații, urmele sale pot fi văzute în norii de gaz din jur, care continuă să strălucească sub influența radiației reziduale – asemenea fumului care persistă după stingerea unei flăcări. Astronomii numesc aceste forme de radiație cosmică „ecouri de lumină”, iar exact asta a descoperit Julian Shapiro, elev în clasa a XI-a, în timp ce căuta rămășițe de supernove.
„Aceste regiuni exterioare de gaz sunt ionizate de o gaură neagră supermasivă, ceea ce duce la apariția acestui ecou”, a declarat Shapiro pe 20 martie, în cadrul Summitului Global de Fizică al Societății Americane de Fizică (APS) 2025.
Shapiro, în vârstă de 17 ani, este elev la The Dalton School din New York. Între orele de curs și procesul de alegere a unei facultăți, el își face timp să participe ca astronom independent la conferințe internaționale precum acest summit al APS.
Inițial, Shapiro analiza date din proiectul DECaPS2 – o cartografiere a planului galactic sudic realizată cu Dark Energy Camera de la Observatorul Inter-American Cerro Tololo din Chile – în căutarea rămășițelor de supernove sau a nebuloaselor planetare.
Însă, după ce a identificat un obiect care părea promițător, a observat că structura sa nu corespundea tipicului filamentar al unei rămășițe de supernovă și nu prezenta urme ale unei explozii în centru.
„A fost cu adevărat o surpriză să dau peste așa ceva”, a declarat Shapiro pentru Live Science.
Obiectul, pe care el îl consideră a fi un ecou de lumină, se află într-o zonă unde ar putea exista găuri negre supermasive. Folosind măsurători de la Southern African Large Telescope, Shapiro a detectat concentrații ridicate de oxigen și sulf ionizat – ambele indicii ale unui material șocat. Toate semnele sugerează că obiectul este o strălucire reziduală a unei găuri negre inactive, care în trecut a emis radiații intense ce au ionizat gazul înconjurător, determinându-l să continue să strălucească mult după ce sursa s-a „stins”.
Shapiro estimează că ecoul de lumină descoperit are un diametru cuprins între 150.000 și 250.000 de ani-lumină – adică de 1,5 până la 2 ori mai mare decât întreaga galaxie Calea Lactee. Dacă aceste estimări vor fi confirmate, ar putea fi cel mai mare ecou de lumină descoperit vreodată.
„Obiectul acoperă o zonă mare pe cer, ceea ce face puțin mai ușor de obținut imagini detaliate ale acestuia”, a spus Shapiro.
Potrivit lui Sasha Plavin, cercetător în domeniul găurilor negre la Universitatea Harvard, care nu a fost implicat în cercetare, astfel de ecouri ne pot ajuta să înțelegem mai bine comportamentul găurilor negre în centrele galaxiilor.
„Îmi place cât de atent a fost [Shapiro] în analiza imaginilor”, a declarat Plavin pentru Live Science, adăugând că „aceste fenomene galactice sunt mereu interesante, iar ecourile de lumină sunt o modalitate excelentă de a le studia”
Plavin este interesat și de modul în care acest nou ecou se compară cu altele descoperite – dacă a avut loc mai rapid sau mai lent decât exemplele deja cunoscute.
„Plasarea acestei descoperiri într-un context mai larg ar putea fi utilă în viitor”, a adăugat el.
Shapiro intenționează să continue studiul ecoului de lumină, analizând compoziția diferitelor sale regiuni. Până atunci, este încântat să contribuie la cercetarea găurilor negre – chiar dacă descoperirea a fost pur întâmplătoare.
„Implicarea mea în acest domeniu de cercetare a venit ca o surpriză pentru mine”, a spus el, adăugând: „Dar sper ca acest obiect, în mod special, să ajute la extinderea cunoștințelor despre activitățile galaxiilor, pe care nu le înțelegem încă suficient de bine.”
Editor : Ș.A.