Supărați că li se închid afacerile, piețarii vor să ducă marfa la ușa autorităților care au anunțat inderdicțiile. Cer să se unească și să-și strige nemulțumirea în stradă.
-Păi ne-am gândit așa: toți din piață, care produc, să-i ducă marfa la ușă, să ne dea banii pe ea! E bine? E ok, da? Strângem toată marfa și i-o ducem la ușă. Să ne dea adresa că i-o ducem noi la ușă.
-Marfa noastră o să ajungă la gunoi și noi la furat! Că asta vor! În supermarket se duce omul și pune mâna de zece ori pe o roșie. Nu-i place, o lasă la loc. Nu mai este COVID? La mine nu are voie să pună mâna pe marfă, îl servesc eu pe client.
-Supermarketul va fi deschis și noi aruncăm marfa! Nu? La supermarket nu se închide! Dar piețele se închid, bineînțeles, că țăranul este prost și tace!
-Interesul care e de se închide piața? Că aici este un interes. Nu este altceva!
De când au aflat că autoritățile pun zăvor pe piețele acoperite, dar lasă-n pace magazinele mari și mici, negustorii nu mai au liniște. Se simt nedreptățiți și păcăliți.
-De ce trebuie să stăm tot timpul numai în teroare și numai în frică? Nu mai spun, pe lângă faptul că se îngrădesc drepturile omului! Gândiți-vă la toți oamenii ăștia. Au și ei familii, au și ei rate de plătit. Au atâtea de făcut!
-Ajungem la disperare, adică… psihic!
-Ce alternativă aveți?
-Nicio alternativă! Nu există alternativă! Dacă n-avem unde să desfacem, o aruncăm!
